flashing..lights

she don't believe in shooting stars, but she believes in shoes and cars

....

and the weather's so breezy, man why can't life be always this easy?

i love it how she breathes booze in the morning, man it's so sexy how she can't remember last night, i made the fatal mistake lettin her drink again, but who am i to tell her how to live her life? cause baby girl's a queen

queen dar imparatia dispare odata cu mahmureala. coroana se scurge odata cu machiajul. tronul se darama odata cu primele raze care trezesc corpul din latenta. regatul se transforma odata ce privirea se clarifica, si intreaga mascarada carnavalesca devine un fiasco banalizat. ce bine ar fi daca ar putea dura pt totdeauna. ce bine ar fi daca am putea fi regi si regine toata viata, daca am putea trai in lux, excese, desfrau, nepasare, superficialitate, euforie, extaz, frenezie, fara sa ne pese de nimeni si nimic. fara sa ne punem intrebari, fara sa ne facem procese de constiinta, fara griji si responsabilitati, fara probleme, fara regrete, fara compromisuri. singurele compromisuri sa fie legate de limitele noastre biologice sau rationale. fara sa ne trezim vreodata............

dar nu se poate. acum te simti in centrul universului, si crezi ca lumea graviteaza datorita tie, si in momentul urmator se aprinde lumina, se opreste muzica, lumea dispare, euforia dispare, miscarile sacadate dispar, impulsul dispare, totul se ruineaza. mintea se ruineaza, corpul se ruineaza, organismul intreg cedeaza pare ca universul tau va experimenta big crunch-ul. reversul exploziei declansatoare. inversul tuturor fenomenelor si starilor pozitive care ti-au animat lumea. urmeaza declinul.

ce bine ar fi sa nu existe lucruri care sa ne apese existenta, care sa ne intristeze viata sau care sa ne complice mintea. ce bine ar fi pur si simplu sa nu trebuiasca sa ne gandim la anumite lucruri, sa nu ni se intample, sa nu le credem, sa nu le simtim, sa nu fie. sa nu fie nimic, decat lux, excese, desfrau, nepasare, superficialitate, euforie, extaz, frenezie.

dar nu se poate.

o evadare, doua evadari, trei evadari, ......... , nouazeci si noua de mii de evadari, care duc la nimic. pana la urma, declinul va marca reintoarcerea la exact lucrurile de care ai fi vrut sa scapi. de cele mai multe ori, amplificate. cate evadari? pentru cate declinuri? si de cate ori intoarcerea?

putem cauta solutia in lux, excese, desfrau, nepasare, superficialitate, euforie, extaz, frenezie. putem spera ca negarea, auto-inselarea, iresponsabilitatea, neasumarea a nimic pot duce ...undeva. pot ajuta la ameliorarea lucrurilor de care evadam.

dar nu se poate.

nu incurajez luxul, excesele, desfraul, nepasarea, superficialitatea, euforia, extazul, frenezia. nu cunosc retete ideale, inca nu le-am descoperit. dar am aflat ca drumul pavat cu flori nu duce spre paradis.

[de-aia iubim infernul :) ]

oh no, she's at the bottom of that bottle, she's at only one more swallow from being oh so hollow

... ... ...

mitologie universala aplicata

in ultimul timp, sunt nevoita sa merg la ore si sa ascult toate aberatiile care ni se insufla automat in creiere. nu sunt o rebela fata de scoala, dar nici nu pot sa zic ca stimez nespus programa scolara extra-incarcata si de multe ori nepotrivita, neadecvata sau gresit predata. sincer, imi pare rau ca educatia cu care ar trebui sa ramanem din acesti ani, si care este, intr-adevar, cultura de baza, se prezinta in aceasta forma, si este adusa catre noi privata de cel mai mic mecanism, cea mai mica modalitate de a o face interesanta, captivanta, interactiva. dar asta este si este inutil sa comentez situatia acum ca mai am cateva luni si oricum parasesc "sistemul" atat de criticat si blamat. asa ca ma voi rezuma la subiect.
mergand la ore si acordand o minima atentie la ce se discuta, am descoperit atatea lucruri interesante fara de care nu cred ca as fi putut sa-mi continui existenta amorfa. printre altele, am aflat, analizand textele literare in cel mai amanuntit amanunt (sigur era si asta o figura de stil, ahhh ce-mi scapa! : ), ca orice raport intre sine si univers, sau intre un personaj si altele, sau intre un individ si o situatie, sau orice relatie de orice tip, orice circumstanta si orice insiruire de cauze si efecte, poarta numele de MITUL..... . orice lucru, fie ca este el fiinta care interactioneaza cu alte fiinte, fie ca este obiect de sine statator, fie ca este o instanta universala abstracta, orice CHESTIE este un mit, si corespunde mitului omonim care a fost scris intr-o alta epoca istorica si are de obicei valoare religioasa. care este explicatia logica? toate scrierile antice care desemnau povestiri, invataturi, pilde, descrieri, momente, etc. faceau referire la un anumit subiect, la un moment dat. si de obicei, pentru ca izvorul culturii si al literaturii a stat in puterea religioasa, acestea aveau tematica specifica. este evident ca un lucru, fie el banal sau elevat, despre care se scrie si in zilele noastre, poate avea corespondente si in scrierile antice, mitice, mitologice, legendare. este absolut logic si clar ca temele despre care lumea se intereseaza sunt in mare masura limitate si se repeta, iar fiecare LAITMOTIV (eeeeh ce ziceti de asta :>) d-asta literar se cheama MIT. super, avem deci mitul lui Isis si Osiris, mitul pesterii, mitul dragonului, mitul lui Orfeu, iar ultima descoperire care m-a amuzat teribil a fost mitul omului-peste, pe care nu m-am ambitionat sa-l descifrez pentru ca ar fi fost absolut inutil. daca stau sa ma gandesc mai bine, pot sa creez pe loc un mit, care cu siguranta ca va avea undeva, in istoria literaturii universale, o corespondenta sau o similitudine, deci nu voi putea fi acuzata de falsificare :D : mitul PIETREI DIN PANTOF.
hmmm sa dezbatem mitul pietrei din pantof: este imposibil ca fiecare om al planetei sa nu fi experimentat macar o data senzatia extrem de neplacuta, enervanta, obsedanta, iritanta, frustranta a unei pietre in pantof (exceptam triburile africane care nu poarta pantofi :P). stiti foarte bine ce zic, atunci cand a intrat o pietricica in incaltaminte si nu poti sa-ti iei gandul de la ea pentru ca e acolo sa te streseze la fiecare pas pe care-l faci. am trait chiar azi sentimentul, pana cand am ajuns la scoala sa pot sa elimin nenorocita intrata prin efractie. dar piatra asta din pantof poate fi o alegorie, poate fi un simbol sau o concretizare a unei notiuni abstracte. piatra din pantof este echivalentul a ceva presant, obsedant si care nu dispare, ceva care, orice abordare ai incerca, nu poate fi ignorat. piatra din pantof poate fi un gand care nu-ti poate elibera mintea, un sentiment care nu-ti poate da liniste sufletului, o idee care-ti marcheaza in mod tacit si iterativ existenta. cu siguranta, cu totii ne regasim in mitul pietrei din pantof. fiecare dintre noi simte sau a simtit intr-un anumit moment al vietii, un impuls, o tentatie, o obsesie care sa nu-i poata conferi liniste firii. fiecare dintre noi si-a dorit sa spuna ceva la un moment dat, dar sa simta ca nu poate, sa actioneze intr-un anumit fel, dar sa stie ca nu este potrivit, sa ia o anumita atitudine, dar sa ezite in privinta asta. mitul pietrei din pantof este in noi toti, si se perpetueaza in vietile noastre ca un bumerang care revine mereu si mereu. mitul pietrei din pantof este un laitmotiv al conditiei umane, o instanta de neignorat si de necombatut.
si prin ultimele fraze am atribuit si un caractez mitic, legendar, ba chiar biblic sau fantasmagoric aberatiei mele pur personale si aleatorii. am dat argumente care tintesc adanc in constiinta umana, care sensibilizeaza si fac aluzie la fiecare individ in parte, pentru ca aberatia mea sa capete o valenta personalizata, adaptabila fiecarei fiinte. am folosit cuvinte mari si pompoase ca sa para ca este o interpretare filozofica, elevata, profunda si competenta. am folosit exprimare categorica pentru ca afirmatiile mele sa ia forma unor adevaruri universale, general valabile.
cand de fapt am inventat pe loc mitul pietrei din pantof =)))))))))))))))))))))))
sper ca generatiile viitoare, copiii copiilor mei si tot asa, sa invete despre lucrul asta la scoala.
si sper sa se enerveze si ei, sa injure, sa blameze, sa judece, sa dea ochii peste cap si sa comenteze aceleasi lucruri pe care le comentam si noi acum, despre interpretari, despre programa, despre sistem.
totul este relativ. nu uitati. va va urmari, ca si mitul pietrei din pantof!
=)))))))))))))
universul suntem noi. deci noi alegem ce vrem sa fim, credem, invatam, gandim.

addicted to the beautiful days, and beautiful smiles: this is my life

o banala melodie. cat pot sa insemne niste decibeli aranjati intr-un anumit fel, atat cat sa incante auzul si sa induca o dispozitie, sa sugereze o stare sau sa dea nastere la corespondente individuale, personalizate.

imi place s-o aud in club. imi place sa dansez, pe ea si pe oricare alta melodie. imi place sa mi-o amintesc de fiecare data cand am tendinta sa renunt sau sa-mi cataloghez viata ca fiind nefericita. de fapt, nu fac niciodata asta. ma pot plange de multe lucruri, mai putin de o viata monotona sau nefericita.

deja mult prea celebrul citat (pe care toata lumea il stie mai degraba din melodia lu kanye west [:x trebuia sa mentionez] decat de la cel care a zis-o de fapt pt prima oara) a lui nietzsche : "ce nu ne omoara ne face mai puternici" este un adevar general valabil, axioma universala si absolut fireasca. singura diferenta este ca unii cred in ea si altii nu. eu nu cred in limita puterii umane, consider ca in orice om exista forte interioare neexploatate, in stare latenta, dar care pot fi accesate intr-o stare de criza. este dovedit stiintific faptul ca ne folosim doar de 5-7% din potentialul creierului uman, drept pentru care capacitatea acestuia este nebanuit mai mare decat ne asteptam. asta din punctul biologic de vedere. apoi este discernamantul si liberul arbitru.

intotdeauna am considerat ca suntem intr-o mare masura responsabili de ceea ce ni se intampla. chiar cred ca starea noastra fizica si spirituala este in primul rand indusa si influentata de puterea mintii, deci de felul in care vrem sa gandim. nimic nu este intamplator in viata nu pentru ca cred in existenta unor forte oculte, ale hazardului sau ale karmei, dar pentru ca este o repercusiune, o reactie, un efect al comportamentului, mentalitatii sau atitudinii noastre intr-un anumit moment al vietii.

atata filozofie pt nimic. cel ce stie cum sa abordeze o situatie, si ce experienta trebuie sa acumuleze din ea, cel ce stie cand sa-si depuna toate eforturile si cand sa lase circumstantele sa decurga de la sine, cel ce stie cat si cand sa se implice si sa se consume si cand sa ramana pasiv, acela este un om inteligent. mai mult decat atat, acela este un om fericit.

cei ce gandesc prea mult, ce se preocupa prea mult, ce-si pun prea multe intrebari, filozofii, ganditorii, idealistii..nu au fost niciodata fericiti. cei ce raman detasati complet, ignoranti, cei ce se rezuma la lucrurile superficiale si mediocre, se lovesc la un moment dat de lipsa unei realizari in viata si..nu sunt fericiti. un om care stie cum sa profite de sansa atunci cand trebuie, si sa ii tina piept atunci cand este cazul, acela va face alegerea potrivita..acela va cunoaste fericirea

acum o sa par lipsita de modestie sa concluzionez asa, dar sincer, nu este nicio "string attached". desi conceptia de mai sus imi apartine, pentru faptul ca am viata pe care o am nu pot decat sa-i multumesc lui dumnezeu, familiei mele care m-a facut asa cum sunt, prietenilor care mi-au fost mereu aproape, baiatului care mi-a implinit viata, tuturor oamenilor cu care am intrat in contact si care mi-au pus zambetul pe buze, sau au ajutat la stimularea propriei increderi..datorita lor, declar tare si raspicat ca am o viata FERICITA. si da, si datorita propriei vointe de a o vedea asa, de a o face asa, de a o accepta ca fiind o viata fericita. sunt in acelasi timp mandra si recunoscatoare. cand vad ca ceea ce-mi doresc foarte tare, imi propun hotarat, urmez si depun efort maxim, ambitie si perseversenta in acel sens, imi iese, nu pot decat sa fiu mandra de mine si recunoscatoare celorlalti. atunci cand ma gandesc la realizarile mele, la esecurile pe care le consider experiente, la interactiunea cu diversi oameni si situatii, la momente amuzante, relaxante sau extenuante, nu pot decat sa fiu MANDRA SI RECUNOSCATOARE. nu pot decat sa fiu bucuroasa, mandra si recunoscatoare pentru ceea ce am. nu pot sa fiu altfel decat FERICITA!

http://www.youtube.com/watch?v=ETAVyqeaQts&feature=related

cred in schimbare

daaaaaaaaa in ziua in care Barack Hussein Obama a devenit primul om al planetei, am avut toata ziua televizorul deschis pe realitatea :O

politica nu este chiar cel mai mare hobby al meu, dar in ziua aia s-a scris istorie. sincer, daca nu era vorba despre el, cred ca as fi lipsit de la acest moment istoric.

nu-i voi face nicio descriere. cine il stie cat de cat va intelege, cine nu, va sfatuiesc sa va informati. Barack Obama este confirmarea mea ca inca ar trebui sa existe speranta in lumea asta corupta, ipocrita, superficiala, imorala.

in primul rand, nu sunt naiva sa cred ca un singur om poate tine in mana soarta politica, economica, sociala a intregii planete. pentru asta exista corporatistii care ne-au spalat creierii cu criza economica pentru ca ei sa-si traga inca o data sforile. insa cel putin aparent, faptul ca presedintele celei mai mari puteri economico-politice a planetei, repet, cel putin aparent, este un om de culoare, familist, educat, sportiv, modest, lipsit de prejudecati sau discriminari, lipsit de false emfatizari, este un progres imens la nivelul omenirii. modest si lipsit de falsitate? evident ca nu am de unde sa stiu ca este in totalitate asa, evident ca toata aparitia lui publica poate fi inca unul din scenariile tipic hollywoodiene bine puse la punct. am invatat cu totii ca viata asta este o mare aparenta pe care trebuie sa o luam asa cum e, si sa rezumam dramatizarea la ceea ce are sens sa ne consume fizic si psihic. nu stiu cum este domnul barack in realitate, cand se aseaza seara langa michelle si renunta la masca. nu stiu ce le spune copiilor lui, ca sa ii pregateasca pentru lumea asta salbatica in care vor creste. nu stiu ce procese de constiinta isi face, sau ce comploturi incheaga inainte sa adoarma. nici nu imi doresc sa aflu. singurul lucru care imi ramane, si pe care il aleg deliberat, este sa cred.

cred in acest om si in desfiintarea multor discriminari sociale odata cu el, in diminuarea violentei si imbunatatirea raporturilor interumane, in implicarea in distrugerea coruptiei sistemului financiar si stabilizarea economiei (in parametri relativi, evident, pentru ca eliminarea acestor factori este imposibila intr-o societate bazata pe un sistem de profit). vreau sa cred ca acest om este asa cum il vad eu. si imi place de barack obama. iar daca din america se da "ora exacta", atunci sunt incantata ca un om ca el a ajuns in frunte.

cred in barack obama. cred in schimbare.

cred ca oamenii au incetat sa mai creada..in orice. e pacat, credinta intr-un ideal este un adevarat panaceu spiritual. nu degeaba si-au ales oamenii un dumnezeu.

eu cred si ma simt impacata

http://http://www.youtube.com/watch?v=7Yssa0D5kjM

a freak like me just needs infinity

iuhu am si eu blog ce cul :D

e duminica seara si altceva nu am mai bun de facut.

e iar duminica, si iar duminica si ajung sa ma intreb daca lucrurile vor sta vreodata altfel.

as vrea sa ating infinitul. pentru ca timpul trece mult prea repede. dar nu inutil. sunt destule lucruri frumoase de facut in viata asta. si destule lucruri mai putin frumoase, dar pe care trebuie sa le facem.

infinitul este de neatins. pana la el sunt norme, reguli, legi, obligatii, prejudecati, retete, alternative, decizii, solutii, probleme, compromisuri, dileme, regrete, ezitari, remuscari, consecinte, riscuri, greseli, bucurii, realizari, vise. cine a zis ca viata trebuie sa fie o lista concreta de termeni pe care sa o ducem la bun sfarsit? putem oricand sa tindem spre ceva mai bine.

.................................................................................................

nu ma voi complace niciodata comoditatii, mediocritatii, plictiselii.

avem dreptul la infinit. tocmai am facut-o :)