o banala melodie. cat pot sa insemne niste decibeli aranjati intr-un anumit fel, atat cat sa incante auzul si sa induca o dispozitie, sa sugereze o stare sau sa dea nastere la corespondente individuale, personalizate.
imi place s-o aud in club. imi place sa dansez, pe ea si pe oricare alta melodie. imi place sa mi-o amintesc de fiecare data cand am tendinta sa renunt sau sa-mi cataloghez viata ca fiind nefericita. de fapt, nu fac niciodata asta. ma pot plange de multe lucruri, mai putin de o viata monotona sau nefericita.
deja mult prea celebrul citat (pe care toata lumea il stie mai degraba din melodia lu kanye west [:x trebuia sa mentionez] decat de la cel care a zis-o de fapt pt prima oara) a lui nietzsche : "ce nu ne omoara ne face mai puternici" este un adevar general valabil, axioma universala si absolut fireasca. singura diferenta este ca unii cred in ea si altii nu. eu nu cred in limita puterii umane, consider ca in orice om exista forte interioare neexploatate, in stare latenta, dar care pot fi accesate intr-o stare de criza. este dovedit stiintific faptul ca ne folosim doar de 5-7% din potentialul creierului uman, drept pentru care capacitatea acestuia este nebanuit mai mare decat ne asteptam. asta din punctul biologic de vedere. apoi este discernamantul si liberul arbitru.
intotdeauna am considerat ca suntem intr-o mare masura responsabili de ceea ce ni se intampla. chiar cred ca starea noastra fizica si spirituala este in primul rand indusa si influentata de puterea mintii, deci de felul in care vrem sa gandim. nimic nu este intamplator in viata nu pentru ca cred in existenta unor forte oculte, ale hazardului sau ale karmei, dar pentru ca este o repercusiune, o reactie, un efect al comportamentului, mentalitatii sau atitudinii noastre intr-un anumit moment al vietii.
atata filozofie pt nimic. cel ce stie cum sa abordeze o situatie, si ce experienta trebuie sa acumuleze din ea, cel ce stie cand sa-si depuna toate eforturile si cand sa lase circumstantele sa decurga de la sine, cel ce stie cat si cand sa se implice si sa se consume si cand sa ramana pasiv, acela este un om inteligent. mai mult decat atat, acela este un om fericit.
cei ce gandesc prea mult, ce se preocupa prea mult, ce-si pun prea multe intrebari, filozofii, ganditorii, idealistii..nu au fost niciodata fericiti. cei ce raman detasati complet, ignoranti, cei ce se rezuma la lucrurile superficiale si mediocre, se lovesc la un moment dat de lipsa unei realizari in viata si..nu sunt fericiti. un om care stie cum sa profite de sansa atunci cand trebuie, si sa ii tina piept atunci cand este cazul, acela va face alegerea potrivita..acela va cunoaste fericirea
acum o sa par lipsita de modestie sa concluzionez asa, dar sincer, nu este nicio "string attached". desi conceptia de mai sus imi apartine, pentru faptul ca am viata pe care o am nu pot decat sa-i multumesc lui dumnezeu, familiei mele care m-a facut asa cum sunt, prietenilor care mi-au fost mereu aproape, baiatului care mi-a implinit viata, tuturor oamenilor cu care am intrat in contact si care mi-au pus zambetul pe buze, sau au ajutat la stimularea propriei increderi..datorita lor, declar tare si raspicat ca am o viata FERICITA. si da, si datorita propriei vointe de a o vedea asa, de a o face asa, de a o accepta ca fiind o viata fericita. sunt in acelasi timp mandra si recunoscatoare. cand vad ca ceea ce-mi doresc foarte tare, imi propun hotarat, urmez si depun efort maxim, ambitie si perseversenta in acel sens, imi iese, nu pot decat sa fiu mandra de mine si recunoscatoare celorlalti. atunci cand ma gandesc la realizarile mele, la esecurile pe care le consider experiente, la interactiunea cu diversi oameni si situatii, la momente amuzante, relaxante sau extenuante, nu pot decat sa fiu MANDRA SI RECUNOSCATOARE. nu pot decat sa fiu bucuroasa, mandra si recunoscatoare pentru ceea ce am. nu pot sa fiu altfel decat FERICITA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu